Suntem în seara dinaintea Săptămânii Mari sau Sfinte. Săptămâna Patimilor.
Nașterea și viața lui Isus ar fi fost incomplete fără această ultimă săptămână – în care ne oprim la Cruce, la suferință și moarte. Ceea ce noi am meritat, pedeapsa noastră, a fost preluată de Isus. Dar nu poposim la mormânt pentru totdeauna, pentru că mormântul este gol! Domnul nostru este viu și biruitor peste moare și păcat. O dată pentru totdeauna!
Evenimentele și învățăturile săptămânii mari sunt bine documentate în cele patru Evanghelii. Aproximativ o treime din Matei și din Marcu, un sfert din Luca și jumătate din Evanghelia lui Ioan prezintă ultima săptămână. Din cele 89 de capitole care alcătuiesc Evangheliile, 29 prezintă Săptămâna Patimilor. Se pare că săptămâna aceasta e esențială pentru noi, urmașii lui Isus.
Trăim o perioadă ciudată, neașteptată și imprevizibilă. Experimentăm toată paleta de trăiri emoționale, am pierdut ”normalul” și învățăm să trăim în această nouă normalitate. Parcă nimic nu se potrivește mai bine cu această perioadă decât ceea ce s-a întâmplat în acea Săptămână ciudată, neașteptată și imprevizibilă – pentru prietenii Învățătorului. Însă, pentru El nu era nimic neașteptat. Tocmai pentru aceasta a venit. Nici vremurile în care noi suntem nu sunt imprevizibile pentru El. Săptămâna Mare ne reamintește și ne învață despre cum putem trăi bine și cu speranță chiar și când totul pare pierdut și confuz.
Te invităm la o călătorie a inimii prin evenimentele și învățăturile esențiale din această săptămână. Te invităm în fiecare zi la o pauză, la un timp de reflectare și închinare. Nu lăsa această săptămână să treacă ușor, ci răspunde invitației de a te întâlni cu Isus – ”Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”.
”Simon Petru I-a răspuns: ”Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieţii veşnice, iar noi am ajuns să credem şi să ştim că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu!” (Ioan 6:68-69)
”Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos, pe Care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3)
Leave A Reply