Cerul era mohorât și o ploaie măruntă părea că se luptă cu un fel de ninsoare umedă și timidă. Frigul nu șoca la început însă pătrundea pe nesimțite până la oase și amorțea picioarele. Eram lângă mormântul bunicii mele, ultima mea bunică, care se stinsese rapid, după câteva săptămâni intense și grele cu virusul nemilos care i-a furat puterea și sănătatea și a lăsat-o fără poftă de viață, iar pe noi fără bunică.
La un moment dat, cel care coordona atât de frumos și plin de căldură, în contrast cu vremea de afară, timpul dinainte de coborârea trupului bunicii mele credincioase în mormânt, a spus ceva ce mi-a marcat finalul acesta de an…
”Vă rog faceți un gest. Uitați-vă puțin în jos, așa, puțin. Așa-i că avem noroi pe incaltaminte? Ce credeți, asta e casa noastră? Ăsta e locul nostru? Casa noastră e acolo sus. Poți să ai cea mai frumoasă și călduroasă casă, într-o zi noroiul te așteaptă și mă așteaptă. Dar asta e doar prima scenă. Aici se încheie viața pământească. Aici țărâna își ia tributul, țărâna ia ce este al țărânei. Da, sunt dureri, sunt sentimente, e suferință. Dar spune Scriptura că în ziua învierii ce este muritor în noi va fi înghițit de viață, va fi înghițit de viața lui Isus și vei lua trup de slavă.” (Ovidiu Scorobete)
La un moment dat, în istoria nemăsurată a infinitului, dinainte ca spațiul să fie spațiu și timpul să fie timp, Dumnezeul-Triunic a hotărât să creeze omul și mediul potrivit pentru el. Ființa creată era ”cu puţin mai prejos decât îngerii şi încoronată cu slavă şi cu cinste“ (Evrei 2:7), făcută după chipul Lui (Geneza 1:26). ”Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” (Geneza 2:7) Paradoxul și coroana creației, omul, țărână cu suflare de viață din Viața Însăși, este invitat la o relație cu Creatorul său, dar acesta alege neascultarea și propria cale diferită de cea a Creatorului. Țărâna care primește viață calcă în picioare Viața și găsește moartea.
Neascultarea cere pedeapsă. Consecințele sunt veșnice. Abis veșnic. Moarte. Din țărână, în țărână.
Prima scenă documentată în Biblie aduce cea mai neagră veste. Țărâna care a primit suflet viu a crezut că știe mai bine decât Dumnezeu, iar consecința era nu doar întoarcerea în țărână, ci moartea definitivă. Dar tot Dumnezeu-Creatorul a promis și o soluție în aceeași primă scenă, o veste bună – un Salvator care avea să plătească El Însuși pentru nebunia și neascultarea oamenilor. Crăciunul a împlinit această promisiune. Inimaginabilul s-a împlinit. Dumnezeul-A-Tot-Rege a venit printre noi, s-a limitat la țărână coborând din veșnicie în forma cea mai smerită și neamenințătoare, ca un bebeluș, pentru a ne ridica de țărână, pentru a ne da speranța gloriei, pentru a ne da Viața Sa, dându-Și viața Sa, sângele Său, ca plată pentru noi.
Aș vrea să te invit în următoarele 25 de zile la o călătorie între momentul întrupării, al jertfirii pentru a plăti ceea ce noi nu puteam plăti și momentul pe care noi în așteptăm acum – al reîntoarcerii Sale, de data asta nu într-un orășel obscur și într-o formă smerită, ci ca Gloriosul-Rege-Etern în fața căruia orice genunchi se va pleca.
Pregătirea pentru Sărbătoarea Crăciunului ne pregătește inima pentru o altă sărbătoare – pentru revenirea Lui, așa cum a promis. Invitația noastră este ca Adventul, care literal înseamnă ”venire” în limba latină (adventus), aceste zile de Decembrie în care anticipăm venirea Crăciunului, să devină pregătirea pentru Adventul Final, Revenirea Sa glorioasă și triumfătoare.
Haide la Iesle! În aceste zile vino la El. Îngenunchează înaintea Lui în acest loc al smereniei, al ascultării, al intimității și primește ceea ce El are pentru tine. Fie ca aceste zile să îți crească dragul de Isus, iar atunci când va reveni în glorie, ca Mielul-Jertfit-Victorios, Isus să îți fie familiar, pentru că ai poposit suficient timp în prezența Sa la iesle…și la cruce.
„Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape. Isaia 55:6
”Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, iar autoritatea va sta pe umerii Săi!
Va fi numit: «Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Tată veşnic, Prinţ al păcii.»” Isaia 9:6
Leave A Reply