Care sunt primele tale gânduri când te trezești dimineața? Ești genul de persoană care savurează în liniște cafeaua de dimineață și momentele acelea de liniște, sau ești genul care se ridică anxios din pat la gândul lucrurilor pe care le are de rezolvat în noua zi? Sau poate chiar te trezesc gândurile și ceea ce ai de făcut? Sau te trezesc cei mici, care au propriile lor gânduri pentru cum ar trebui să arate ziua.
Oare care au fost gândurile Mariei în dimineața în care îngerul Gavril a fost trimis la ea? Cu siguranță avea multe treburi de făcut. Cel mai probabil că, în acea vreme, femeile nu aveau prea mult timp de pierdut în visare cu ochii deschiși. Oare avea de făcut curățenie în casă? Oare trebuia să pregătească un animal pentru mâncare sau să toarcă lână din blana oilor pentru a face o nouă îmbrăcăminte? Oare ce au gândit ceilalți din casă când îngerul a venit să-i vorbească Mariei? Locuințele din acea vreme nu erau ca ale noastre acum. Erau atât de mici și atât de înghesuite, cu toate generațiile unei familii locuind împreună nedespărțiți de prea mult pereți.
Ce avea să însemne apariția îngerului? Oare cum a bătut inima Mariei când s-a îndreptat spre ea și i-a vorbit? Oare îngerul a făcut o pauză dramatică și apoi a început să îi vorbească? Oare ce avea să-i zică tocmai ei – probabil unul dintre mai mulții copii ai acelei familii?
”În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea şi i-a zis: Plecăciune, ţie căreia ţi s-a arătat bunăvoinţă! Domnul este cu tine! (Binecuvântată eşti tu între femei!)
Ea a fost foarte tulburată de mesajul îngerului şi se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta. Îngerul i-a zis: Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu! Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare şi va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoşului Său, David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit!
Maria l-a întrebat pe înger: Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
Îngerul i-a răspuns: Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care Se va naşte va fi numit „Fiul lui Dumnezeu“. Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput şi ea un fiu, la bătrâneţe; şi ea, care era numită stearpă, este acum în luna a şasea. Căci nimic nu este imposibil cu Dumnezeu. Maria a zis: Iată-mă, sunt sclava Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău. Şi îngerul a plecat de la ea.” Luca 1:26-38
Îmi imaginez o copilă cu păr lung, prins bine sub o eșarfă mare, moștenită de la mama ei. Cu mâini micuțe, dar muncite. Cu ochi mari care trădează timiditate. Și oboseală. Ea, Maria, avea să fie mama unui Împărat? Oare care vor fi așteptările de la ea? Ce va trebui să facă pentru a-I asigura Împăratului ce va avea nevoie? Oare va putea să Îi facă rost măcar de niște hăinuțe noi, doar pentru El? Oare Iosif va continua să îi fie logodnic sau… sau mai bine să nu se gândească la faptul că ar putea fi omorâtă cu pietre dacă se află că ea a rămas însărcinată înainte de a fi căsătorită? Un alt gând pentru o altă dată. O altă întrebare pentru o altă dată.
Ce avea de făcut? Care erau cerințele pentru ea? Urma să fie mamă de Rege. Trebuia să devină o închinătoare mai bună? Oare a adus ultima jertfă în modul cerut de lege? Oare a nedreptățit pe cineva de la care trebuie să își ceară iertare? Mă întreb dacă i-au venit, instantaneu, o listă întreagă de lucruri pe care era bine să le facă pentru a fi vrednică să poarte un Împărat în pântecul ei.
Când reflectam la Maria în aceste zile, m-am pus în pielea ei și mi-am imaginat cum ar fi fost pentru mine. După ce a plecat îngerul, după ce a trecut șocul, după ce toată familia a fost pusă la curent cu marea și surprinzătoarea veste (singura explicație pentru faptul că nu a avut probleme ulterior e că, cel mai probabil, familia ei știa despre însărcinarea ei supranaturală), cred că aș fi fost cuprinsă de o frenezie a performanței. Ce aș mai putea face pentru a mă pregăti pentru venirea Împăratului?
O astfel de frenezie mă cuprinde la fiecare Crăciun. Ce aș putea face pentru a mă pregăti pentru sărbătoarea venirii Împăratului? Devin copleșită de responsabilitățile din gospodărie și din afara gospodăriei. Și, pe deasupra, finalul de an cu responsabilitățile lui, la muncă, la școală, în familia noastră și cea extinsă, toate acestea nu adaugă decât extra presiuni.
În această toamnă ciudată și umbrită de pandemia care ne-a dat viața peste cap, am început pregătirile mai devreme. Pentru a nu mai fi copleșită de evenimente și liste și așteptări pe care le au alții sau eu însămi de la mine. Și tot nu a fost suficient. Până când, într-o zi cu multă ceață densă care întuneca cerul afară și părea că întunecă și inima mea, Duhul Sfânt mi-a amintit conversația cu o vorbitoare la o conferință la care am fost acum trei ani, când viața părea mai simplă și lucrurile mai normale, deși și atunci mă simțeam copleșită. Îi povesteam că îmi doresc așa mult să fiu pe placul lui Dumnezeu. Că vreau să Îl fac mândru de mine pe Tatăl meu. Că mă întreb ce vrea El de la mine pentru perioada care urmează. Plină de dragoste, asemenea Tatălui meu care mă întâlnea prin ea, mi-a zis: ”Diana, dacă întrebarea pe care ar trebui să ți-o pui nu e ”Ce vrea Dumnezeu de la mine?”, ci ”Ce vrea Dumnezeu pentru mine?”
Întrebarea nouă mi-a schimbat inima. Tatăl meu vrea ceva pentru mine, de dragul meu. Nu îmi cere ceva pentru că vrea să mai adauge presiuni la o viață deja plină, agitată și, adesea, haotică. Dimpotrivă, Își dorește să stau cu El, pentru a-mi spune care e planul și visul Lui pentru mine.
Ciudat că, citind conversația simplă dintre înger și Maria, observ pentru prima dată că el nu îi spune ce așteptări are Dumnezeu de la ea, ci dorința lui Dumnezeu pentru ea. Când înțeleg că Isus are ceva pentru mine, chiar și dacă îmi cere să slujesc în feluri în care îmi este greu, chiar și dacă îmi cere să iert sau să îmi cer iertare, chiar și dacă îmi cere să pășesc prin credință și să nu rămân blocată de teamă – toate acestea nu mai sunt cerințe la care trebuie să performez pentru a-I fi pe plac, ci devin lucruri bune la care Dumnezeu mă invită, pentru a mă duce mai aproape de El, de inima Lui, pentru că acesta este cel mai bun lucru pentru mine.
Răspunsul Mariei, ”facă-mi-se după cuvântul tău”, îmi spune că ea a înțeles inima lui Dumnezeu pentru ea. Nu a fost copleșită de presiuni de a performa, ci a primit cu bucurie și încredere invitația lui Dumnezeu, pentru că știa că El, Dumnezeu, e pentru ea.
Dragul meu cititor, petrece câteva minute în rugăciune. Spune-I lui Dumnezeu că vrei să îți vorbească. Că vrei să Îl auzi. Care sunt câteva lucruri pe care trebuie să le faci și care acum îți par grele? Fii onest. Dumnezeu îți cunoaște inima. Îți este greu să renunți la ceva sau cineva? Trebuie să iei o decizie și ai inima plină de teamă? Ești obosit de deciziile eșuate de a petrece timp zilnic cu Dumnezeu? Duhul Sfânt te-a conștientizat că trebuie să ierți pe cineva? Sau să îți ceri iertare? Sau te invită să predai un domeniu în mâna Lui? El e pentru tine. Și El Își dorește ceva pentru tine, nu e cu presiune de la tine. Spune-I că ai nevoie de El, spune-I să îți arate ce să faci și care e inima Lui pentru tine. Repetă acest verset până îți va ajunge la inimă. Până îți va rămâne în minte ca un refren dulce, ca o pecete, nu pentru că așa trebuie, să îl memorezi, ci pentru că e promisiunea Tatălui care e pentru tine.
”Căci Eu cunosc planurile pe care le am cu privire la tine, zice Domnul, planuri de pace, şi nu de nenorocire, ca să îți dau un viitor şi o nădejde. Mă vei chema şi vei veni să te rogi Mie, iar Eu te voi asculta. Mă vei căuta şi Mă vei găsi, dacă Mă vei căuta din toată inima. Mă voi lăsa găsit de tine, zice Domnul.” Ieremia 29:11-14a
Leave A Reply