Îți amintești un moment în care ai avut nevoie de curaj? Un moment sau o situație în care ți s-a părut totul atât de greu încât a fost nevoie să-ți folosești toate resursele fizice și emoționale pentru a merge mai departe?
Dacă ești ca mine, tipul de om fricos, ai nevoie de curaj pentru o grămadă de situații. Deși par relaxată în fața grupurilor, am nevoie de curaj să spun ceva la microfon. Deși îmi place apa foarte mult, am nevoie de curaj pentru a mă arunca chiar și de pe cea mai mică trambulină. Adesea nu am curaj să merg pe străzi chiar și în zone sigure ale Bucureștiului după lăsarea întunericului. Când cântăresc factorii, rezultatul calcului mă face să mă blochez. Da, aș putea să cad de pe scaun, e clar asta (nu pentru că e șubred, ci pentru că, fiindu-mi teamă de înălțimi, văd orice lucru ca pe un potențial pericol), deci nu mă voi urca pe scaun, deși văd cât de lejer se urcă Bogdan. Sau nu voi spune nimic pastorului sau grupului mic legat de cum mi-a vorbit Dumnezeu pentru că ar putea să mi se încurce limba și să nu fiu coerentă în exprimare, să mă fac de râs. Sau mi-e teamă de căsătorie pentru că nu am control asupra a cum va fi și ce va deveni soțul meu peste ani și ani, sau mi-e teamă la perspectiva că ar putea să nu mai fie sănătos.
Curajul mă invită la credință. Și frumusețea credinței e că se bazează pe ceva real, exterior limitelor mele, se bazează pe Cineva atotputernic, bun și interesat de mine. În episodul nașterii, Iosif a fost un om curajos, un om al credinței.
”Maria era logodită cu Iosif, dar înainte ca ei să locuiască împreună, ea a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif însă, soţul ei, era un om drept şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii. De aceea el şi-a propus s-o părăsească pe ascuns.
Dar în timp ce se gândea el la aceste lucruri, iată că un înger al Domnului i s-a arătat în vis(…)
Când s-a trezit din somn, Iosif a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului. A luat-o pe Maria de soţie, dar n-a cunoscut-o până când ea nu a dat naştere unui Fiu. Iar el I-a pus numele Isus.” Matei 1:18-25
”După ce au plecat ei (magii), un înger al Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif şi i-a zis: „Scoală-te, ia Copilul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt! Să rămâi acolo până când îţi voi spune eu, căci Irod va căuta Copilul ca să-L omoare!“
Iosif s-a sculat, a luat Copilul şi pe mama Lui şi a plecat în timpul nopţii în Egipt.” Matei 2:13-14
”După ce a murit Irod, un înger al Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt şi i-a zis: „Scoală-te, ia Copilul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci cei ce căutau să ia viaţa Copilului au murit!”. Iosif s-a sculat, a luat Copilul şi pe mama Lui şi a venit în Israel. Dar când a auzit că în Iudeea domnea Arhelau în locul tatălui său Irod, Iosif s-a temut să se ducă acolo şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în ţinuturile Galileii. S-a dus acolo şi a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să se împlinească ce a fost spus prin profeţi, şi anume că El va fi numit nazarinean.” Matei 2:19-23
Iosif – mereu îl găsim în situații grele, în care trebuie să ia decizii majore. Oare era tipul de om care se frământa atât de mult încât avea nevoie de un imbold? Sau se simțea atât de responsabil, fiind vorba de Fiul lui Dumnezeu, încât era blocat în decizii? S-a gândit el, oare, că atunci când a acceptat să devină tată pământesc (nu biologic) al lui Iisus urma să fie atât de complex și complicat totul? Parcă nici romanul cu cele mai multe răsturnări de situații nu are atâtea întorsături. Curajul și credința sar în ochi din toate părțile. Dar, în timp ce e frumos curajul lui Iosif, cel mai frumos strălucește Dumnezeu și harul Lui bogat pentru Iosif.
Cât de credincios e Dumnezeu! Cât de specific e implicat! Cât de atent e la detalii și la timpul cel mai bun pentru a interveni și călăuzi! Câtă grijă are de Iosif și cum îl asigură de prezența Sa!
Astăzi, invitația Pruncului e să te oprești pentru a vedea în ce mod e credincios Dumnezeu în viața ta. Unde L-ai văzut la lucru în ultima perioadă? Care sunt frământările și gândurile pe care le-a adresat atunci când ți-a vorbit? Ce a rezolvat El când tu nu mai aveai soluții? În ce domenii te-a răsfățat?
Scrie, ca pe un cântec de laudă, ca pe un psalm, unde vezi credincioșia lui Dumnezeu în viața ta. El se bucură să îți audă inima! Iar pe măsură ce observi și lauzi prezența și acțiunea lui în viața ta, va crește și credința și curajul tău. Curajul nu se formează singur, ci asistat. Și să fii curajos fără a avea siguranță nu e ceva eroic, e nebunie. Oprește-te să vezi credincioșia Lui și observă cum crește curajul tău în umblarea cu El.
Strânge următorul pasaj de laudă în inima ta. Lasă aceste cuvinte să devină refrenul inimii tale.”Dar eu mă încred în îndurarea Ta şi inima mea se bucură de mântuirea Ta. Mă voi bucura în Domnul, căci El mi-a făcut bine!” Psalmul 13:5-6
Leave A Reply