Una dintre amintirile dragi despre bunicii mei este că îi vedeam pe genunchi. Dacă mă trezeam noaptea, înainte de răsărit, o vedeam prin ușa cu geam de la camera lor pe bunica lângă bunicul, îngenunchiați unul lângă altul în rugăciune. Știam că se roagă pentru mine. Știam că se roagă specific pentru familia lor, pentru vecini, pentru sat, pentru slujitori, pentru munca lor.
Narațiunea Nașterii ne-o prezintă și pe bătrâna Ana. Îmi imaginez că era o femeie măruntă, gârbovită de anii trecuți peste ea, cu pielea zbârcită de soarele arzător al Orientului Mijlociu și cu ochii încețoșați de vreme.
”Mai era şi o profetesă, pe nume Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Aceasta era foarte înaintată în vârstă. Ea trăise împreună cu soţul ei timp de şapte ani după fecioria ei şi apoi, ca văduvă, ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu se îndepărta de la Templu, slujind zi şi noapte prin post şi rugăciune. A venit acolo chiar în ceasul acela şi a început să-I mulţumească lui Dumnezeu şi să le vorbească despre El tuturor celor ce aşteptau răscumpărarea Ierusalimului.” Luca 2:36-38
Ana era o femeie a rugăciunii. Viața ei nu pare să fi fost ușoară, trăind într-o vreme în care femeile depindeau direct de venitul bărbatului lor și adesea moartea acestuia nu însemna întoarcerea la casa părintească unde exista protecție și provizie.
Nu ni se spun prea multe despre ce a făcut Ana de-a lungul vieții sale, însă știm că a fost o femeie a rugăciunii. Îmi place cum o descrie Luca în narațiunea lui: ”slujind zi şi noapte prin post şi rugăciune” (versetul 37). Nu știm dacă Ana a devenit o femeie a rugăciunii la bătrânețe sau a învățat cu mult timp înainte că nu poate trece prin zi fără rugăciune. Știm, însă, că exista o familiaritate între ea și Dumnezeu, iar vederea Pruncului i-a umplut inima de laudă la adresa lui Dumnezeu și i-a dat un mesaj clar despre Isus pentru cei din jur.
Cum arată viața ta de rugăciune? Fie ca să auzi întrebarea aceasta nu ca pe o acuzare, ci ca pe o invitație a Pruncului la timp cu El. El vrea să Îi spui inima ta, să Îi povestești despre ziua ta, despre întrebările tale, despre bucuriile tale. Vrea să Îi ceri lucruri atât pentru tine cât și pentru cei din jurul tău. Pruncul nu e abstract. Nu e departe. Nu e separat de tine. Pruncul e dovada supremă a apropierii lui Dumnezeu de noi.
Ia-ți un timp pentru a face o mică listă de rugăciune. Nu pentru că așa se face rugăciunea, ci pentru a nota și felul în care Dumnezeu ți-a răspuns. Dacă ai deja o listă, ia-ți timp astăzi mai mult pentru a povesti cu El. Ia-ți timp să te rogi nu pentru că trebuie, pentru că nu vrei să te simți vinovat, ci pentru că ai nevoie de timp cu Domnul tău. Și dacă nu simți asta, spune-I-o. Și cere-I o inimă nouă.
”Atunci când vă rugaţi, să nu fiţi ca ipocriţii, căci lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au primit răsplata! Ci tu, când te rogi, intră în camera ta, încuie uşa după tine şi roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi cuvinte, cum fac neamurile care cred că, dacă spun multe cuvinte, vor fi ascultaţi. Voi să nu fiţi ca ei, pentru că Tatăl vostru ştie de ce anume aveţi nevoie mai înainte ca voi să-I cereţi. Iată deci cum trebuie să vă rugaţi:
«Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ! Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi! Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm celor ce ne greşesc! Şi nu ne lăsa să cădem în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău! Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, în veci. Amin!»” Matei 6:5-13
Leave A Reply