Știi ce semnificație are numele tău? Numele meu, Diana, este al șaptesprezecelea ca popularitate în țara noastră* (îmi place tare mult numele meu, nici nu mă gândeam că e atât de comun) și vine de la zeița Diana. Nu are o semnificație specifică, dar se pot extrapola niște caracteristici proiectate în aventuroasa zeiță. Dar, de când mă știu, am auzit despre semnificația numelui Eunice – numele meu mijlociu. Știu de la mama că înseamnă ”biruință binecuvântată” și am verificat că, într-adevăr, așa este. Îmi place tare mult că are semnificația de victorie, de ceva bun. Am crescut auzind că sunt ceva bun, că sunt o binecuvântare. Numele meu a devenit urarea de binecuvântare a părinților mei pentru mine.
Ai avut ocazia să afli ce înseamnă numele tău? Știi cine l-a ales și de ce? Mi se pare așa de specială povestea fiecărui nume.
Ioan, fiul lui Zaharia, din casa lui Aaron, numit în popor Botezătorul, a primit numele său și menirea sa cu mult înainte de a se naște, chiar înainte de a fi conceput de către părinții săi bătrâni. Oare care avea să fie aceea? Va fi el mâna dreaptă, mâna conducătoare alături de Eliberator? Oare va fi în cercul cel mai apropiat, în cercul privilegiat al Împăratului profețit? Ca părinte îți dorești cel mai bun și ușor lucru pentru copilul tău. Le dorești o viață ușoară și protejată. Ioan urma să aducă multă bucurie părinților săi și speranță pentru cei care îi vor auzi mesajul. Iată ce primește tatăl său pentru el:
”Într-o zi, în timp ce Zaharia era de slujbă, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu, a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze. La ora tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară.
Atunci i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii.
Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins frica. Dar îngerul i-a zis: – Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Ioan. El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui. El îi va întoarce pe mulţi israeliţi la Domnul, Dumnezeul lor. Va merge înaintea Lui, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să pregătească Domnului un popor care să fie gata pentru El.” Luca 1:8-17
E atât de frumoasă promisiunea pentru Ioan. Ca părinte, să auzi aceste cuvinte de viață – cred că este un cadou prețios și o încurajare deosebită. Oare cum au vorbit Zaharia și Elisabeta cu el, știind aceste lucruri? Oare cum au reacționat când făcea o prostie sau era neascultător? Oare cum au povestit vecinilor despre el? ”El va fi mare înaintea Domnului” (versetul 15). Mie aceste cuvinte mi-ar fi rămas în minte.
Cine nu își dorește ca fiul sau fiica ei să devină mare? Ce promisiune scumpă și liniștitoare pentru doi părinți bătrâni. Dar, dacă citim puțin mai departe, despre ceea ce ne spune Cuvântul despre Ioan, parcă e din altă poveste, parcă profeția nu are nicio legătură cu realitatea vieții lui.
”După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii. Şi stătea acolo cu ei şi boteza. Ioan boteza şi el în Aenon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape, şi oamenii continuau să vină şi să fie botezaţi. Căci Ioan încă nu fusese aruncat în închisoare. Între unii din ucenicii lui Ioan şi un iudeu s-a iscat o controversă cu privire la curăţire.
Au venit la Ioan şi i-au zis: – Rabbi, iată că Cel Ce era cu tine dincolo de Iordan, Cel despre Care tu ai depus mărturie, botează şi toţi se duc la El!
Ioan a răspuns: – Omul nu poate primi decât ceea ce i-a fost dat din cer. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: „Nu sunt eu Hristosul, ci eu sunt trimis înaintea Lui.“ Cel ce are mireasă este mire. Însă prietenul mirelui, cel care stă şi-l aude, se bucură foarte mult de glasul mirelui. Prin urmare această bucurie a mea este deplină. El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.” Ioan 3:22-30
Sunt așa de mulțumitoare că Duhul Sfânt a inspirat documentarea și a unor astfel de pasaje! Și eu aș fi fost una dintre ucenicele lui Ioan care ar fi venit să îl încurajeze să își ceară locul și dreptul. Și, mai mult, cred că m-aș fi zbătut foarte mult să știu că, pentru învățătorul meu, calea măreției ducea prin închisoare la moarte, de dragul Adevărului. Ce fel de măreție este aceasta?
Răspunsul lui Ioan este unul dintre cele mai frumoase și smerite cuvinte rostite de cineva. Aceste cuvinte nu erau doar ceva spus ușor, pe fugă. Ci erau asumate. Înțelese. Crezute. Veneau din intimitate cu Domnul său. Bucuria deplină despre care vorbește Ioan vine din ”El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” (versetul 30). Dar cum se poate să experimentez bucurie deplină în descreștere? În umbră? În a nu-mi cere ceea ce eu cred că sunt drepturile mele? Sau dorințele și visurile mele?
Ieslea ne învață că în micșorare, în smerenie, în primirea a ceea ce are Pruncul pentru noi, găsim viața. În dorința ca El să ia tot mai mult chip în noi se află măreția. Până nu mă întâlnesc cu Pruncul la iesle, coborât în smerenie și lipsă de glorie atotputernică, nu am cum să primesc înălțarea. Înălțarea are loc la cruce – o altfel de înălțare, o altfel de victorie.
Numele meu, care e o imagine și proiecție a victoriei, îmi amintește că locul unde are loc înălțarea e pe crucea înălțată. În moarte. În moartea cu speranța și siguranța Învierii. Pruncul te invită să poposești la iesle. La primul loc al smereniei. Și apoi să îl urmezi la cruce. Locul înălțării. Locul morții pentru El. Locul vieții pentru tine.
Care sunt lucrurile pe care ți le dorești pentru a te simți împlinit? Ce fel de realizări ți-ar da o astfel de împlinire? Din ce ți-ai dori să fii parte pentru a simți că ești realizat, că viața ta are semnificație? Te trezești cu un program mult prea plin, cu prea multe promisiuni făcute, cu haos în viață, pentru că vrei să răspunzi tuturor nevoilor? Vrei să nu dezamăgești pe nimeni? Te simți responsabil, ca și cum toate ar depinde de tine? Sau pierzi timpul, pentru că deja te consolezi ca nu vei fi niciodată ”mare” în comparație cu cei din jur? Când te uiți la ritmurile vieții tale, ce comunică ele despre inima ta? Spune-I asta Pruncului.
Roagă-L pe Dumnezeu să ia tot mai mult El chip în tine. Roagă-L să îți șlefuiască viața, să îți clarifice chemarea, să te călăuzească. El este bucuros să facă asta.
Memorează aceste versete, pentru inima ta. Lasă adevărul lor să îți transforme gândirea, să îți umple inima, să îți ghideze viața.
”Prin urmare această bucurie a mea este deplină. El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.” Ioan 3:29b-30
”Eu te voi instrui şi te voi învăţa calea pe care trebuie să mergi; te voi sfătui şi ochiul Meu va veghea asupra ta.” Psalmul 32:8
”Desfătarea ta să fie Domnul şi El va împlini cererile inimii tale! (îți va acorda dorințele tale la dorințele Lui bune – explicație autor) Încredinţează-ţi calea în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra.” Psalmul 37:4-5
*https://www.behindthename.com/name/diana
Leave A Reply