Mâinile ridicate în acea zi țineau crengile verzi, rupte din pomii și tufișurile din jurul cetății. Era primăvară. Verdeața era proaspătă și îmbietoare. La unison se înălțau și glasurile lor, precum și inimile lor – speranța era și ea proaspătă și îmbietoare. Izbăvirea era aproape, va veni de îndată ce Învățătorul va accepta să devină conducătorul eliberator de sub opresiune. Mâinile strângeau puternic ramurile de finic, așa cum inima lor strângea puternic visul de libertate proiectat în bărbatul smerit ce trecea printre ei pe un magar.
Alte mâini își acopereau gura, pentru că buzele murmurau ura și planul mișelesc de ucidere a Învățătorului. Devenise o amenințare clară. Câștiga prea multă popularitate și aceasta era de ne-îngăduit. Însă mâinile lor nu puteau acoperi inima lor întunecată. Ea se vedea dincolo de buzele acoperite, pentru că inimile – până la urmă – se văd indiferent de acoperământul pe care îl folosim.
Mâinile a doi dintre ucenici țineau măgărușul și pe mama lui. După ce au găsit animalul asa cum le spusese Învățătorul, au ținut strâns de el, cum ții strâns de o comoară prețioasă. Fuseseră martori la multe minuni, dar astăzi părea să fie ceva mai special. Părea să urmeze ceva ce nu au mai experimentat până acum. Inima lor încă nu înțelegea.
Mâinile oamenilor din cetate, veniți pentru Praznic, stăteau în șolduri nedumerite – cine este acesta? Cine merită asemenea atenție și agitație? Un dor după Dumnezeu le mișca inima an de an, când veneau să se închine Lui. Oare felul în care prezența Învățătorului le mișca inima să însemne ceva mai mult?
Mâinile Lui au luat copiii în brațe, au atins trupurile bolnave și ciuntite de necaz, mâinile lui au atins ochii orbilor și le-a dat vederea. Mâinile Lui puteau să stea la distanță, dar au căutat apropierea, pentru că inima Lui căuta apropierea. Și aceste mâini urmează să fie străpunse. Ridicate pe o un lemn dur și dureros. Curând. Mai curând decât prevedea cineva din mulțimea exaltată.
Mâinile lui sunt întinse spre tine…
Pentru reflectare:
– Ia-ți câteva minute și privește-ți mâinile. Cum sunt ele? Au nevoie să fie răsfățate cu o cremă, pielea bătătorită strigă oboseala nu doar a lor, ci a întregului trup, sau a inimii?
– Ține o mână în fața ta și gândește-te la ceea ce te-a preocupat în ultima perioada? Virusul acesta amenințător? Viitorul mai nesigur ca niciodată? O problemă medicală a ta sau a cuiva drag? O dorință neîmplinită? Confuzia? Un examen sau o prezentare importantă? O investiție financiară importantă? Singurătatea? O relație grea? Sau o relație care îți aduce fluturași în stomac? Un proiect frumos, dar care îți înghite toată mintea? Unde te găsește Sărbătoarea acum? Ce îți umple mâinile sau inima?
– Este ceva ce ții cu pumnul strâns? Ceva ce știi că Dumnezeu îți cere să Îi încredințezi Lui, dar deja te-ai obișnuit cu starea asta? O teama? O dorință? Un vis? Un plan? O nemulțumire? O ne-iertare? O relație? Predă-I Lui azi acel domeniu al vieții tale pe care nu I l-ai lăsat Lui pe deplin. Nu trebuie să fie un domeniu greu. Uneori inima ne e prea strâns legată si de ceva frumos și bun, un cadou de la El, care însă ne acaparează prea mult.
Invitația Lui este să vii cu inima întreagă înaintea Sa. El își ține brațele întinse spre tine și vrea să te primească. Când ești gata să vii în rugăciune, deschide și pumnul, fizic. Ca o imagine vizuală a predării tale.
Singurul mod în care putem rezista intrării în Sărbătoarea Patimilor cu mâinile ridicate înspre un rege care slujește dorințelor și viselor noastre, este să intrăm în Sărbătoare cu mâinile deschise și inimile abandonate înaintea unui Rege care slujește dorințelor Sale pentru noi, pentru ca ele sunt cele mai bune.
Leave A Reply