Dumnezeu a intervenit. A trimis mesageri pentru a anunța și pregăti Venirea. A pus o stea pe cer care să semnaleze întruparea supranaturală. Corul de îngeri este pregătit să coboare. Repetițiile s-au terminat. Intrarea va fi spectaculoasă.
În câteva ore urmează prima respirație pe cont propriu, folosindu-Și proprii plămâni. E liniște în ceruri. Dar e o liniște plină de anticipare. Îngerii nu știu la ce să se aștepte de la omenire. Se va trezi umanitatea la viață? Oare Pruncul va deschide ochii tuturor și vor veni mulțimi de oameni la iesle? Oare le va cere Dumnezeu să găsească, totuși, un palat pentru când vor veni oamenii la Pruncul-Rege?
Astăzi e o zi a anticipării. Mai sunt ultimele detalii legate de gospodărie de terminat și te poți odihni. Curând vei asculta colinde. E tradiția Ajunului. Ziua anticipării e liniștită. E sfântă. Inima se pregătește pentru ne-mai-întâlnit. Inima se pregătește să primească. În noaptea anticipării nu se anticipă care e motivul real al întrupării. Motivele sunt minimizate. Așteptările sunt mărunte. Eliberarea după care se tânjește e vremelnică.
Dar undeva departe, într-un loc nesemnificativ, în noapte, o tânără neexperimentată suferă. O suferință fericită. Se aude ultima strigare, mai slabă decât celelalte pentru că puterile o lasă. Femeile familiei o înconjoară. Ea nu vrea să le audă pe ele….vrea să îl audă pe EL! Să îi audă primul strigăt. Primul plânset al Lui. Oare ce va simți?
Strigătul Lui va deveni cândva sfâșietor. ”Eli, Eli, lama sabactani?” îi va sfâșia inima într-un mod în care primul strigăt nu i-a sfâșiat trupul fragil de copilă. „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“ (Matei 27:46) va sfâșia chiar mai mult inima Altcuiva. Acel prim strigăt de Prunc anticipează suferința ultimă. Suferința supremă. Suferința dragostei.
Anticiparea Nașterii ne duce cu gândul la anticiparea Crucii. În timp ce cuiele Îi sfâșiau carnea, Iubirea L-a ținut pe cruce. El Isus Hristos, Dumnezeu Însuși, S-a întrupat pentru a deveni jertfa supremă de ispășire pentru păcatul tău și al meu. Nu era altă soluție. Pentru că te iubește. Pentru că mă iubește.
Acel prim strigăt este dovada Iubirii. Acel ultim strigăt este dovada Iubirii. Iar Iubirea a strigat ÎNVIERE! Auzi Iubirea în această zi? E pentru tine…
”Dumnezeu Şi-a dovedit dragostea faţă de noi prin faptul că, în timp ce noi eram păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” Romani 5:8
”Cristos să locuiască, prin credinţă, în inimile voastre, pentru ca, fiind înrădăcinaţi şi statorniciţi în dragoste, să puteţi înţelege, împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, înălţimea şi adâncimea dragostei lui Cristos, să cunoaşteţi dragostea lui Cristos, care întrece orice cunoaştere, ca astfel să fiţi umpluţi de toată plinătatea lui Dumnezeu.” Efeseni 3:17-19
Leave A Reply