Ai primit vreodată un cadou atât de frumos încât nu te-ai putut abține să nu suni pe cineva pentru a-i împărtăși bucuria? Ții minte când ai văzut prima dată pozele de la nuntă sau ai primit de la fotograf pozele familiei de la Crăciun și abia ai așteptat să le postezi sau să le trimiți familiei lărgite? Chiar și lucrurile mai mărunte sunt de împărtășit. Îți amintești când ai condus o mașină de vis și le-ai trimis băieților niște poze sau un video în care le-ai arătat cât de silențioasă este? Noii adidași de fotbal? Sau îți amintești când un băiat de care ai fost interesată ți-a scris un comentariu drăguț la o poză și ai scris imediat un mesaj unor prietene ca să vadă și ele și să își dea cu părerea?
Există momente în viață care sunt așa de speciale încât parcă devin realitate și se savurează cu adevărat doar când le împărtășim cu cineva. Despre multe lucruri faine suntem gata să postăm pe Instagram sau pe Facebook, dar cele mai speciale momente le împărtășim doar cu cei cărora știm că le pasă cu adevărat.
Maria tocmai a primit o veste surprinzătoare. Un înger a venit să îi spună că ea va da naștere lui Mesia, Salvatorul, Tatăl copilului fiind Însuși Dumnezeu. Cel mai probabil că familia ei o înconjura cu întrebări sau poate cu încurajări. Nu știu dacă surorile ei erau geloase, nu știu dacă mama ei se îngrijora de relația ei cu Iosif și, implicit, de viitorul și siguranța ei ca femeie în societate, nu știu dacă tatăl ei a chemat-o deoparte să afle mai multe detalii despre miraculoasa veste pentru că părea suspicios de realitatea lor. Citim, însă, că Maria a avut nevoie să meargă să petreacă timp cu cineva care putea înțelege.
”Îngerul i-a răspuns: Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care se va naşte va fi numit „Fiul lui Dumnezeu“. Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput şi ea un fiu, la
bătrâneţe; şi ea, care era numită stearpă, este acum în luna a şasea! Căci nimic nu este imposibil cu Dumnezeu. Maria a zis: Iată-mă, sunt sclava Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.
În zilele acelea, Maria s-a sculat şi s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate
a lui Iuda. Ea a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a săltat în pântecele ei, şi Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt. Ea a exclamat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu?! Căci iată, de îndată ce am auzit salutul tău, mi-a săltat copilul în pântece de bucurie! Ferice de cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul!“
Maria a zis: „Sufletul meu Îl preamăreşte pe Domnul şi mi se bucură nespus duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit la starea smerită a sclavei Sale! Iată că de acum încolo, toate generaţiile mă vor considera fericită pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine! Numele Lui este sfânt! Îndurarea Lui ţine din generaţie în generaţie faţă de cei ce se tem de El! El a înfăptuit o minune prin braţul Lui; i-a împrăştiat pe cei mândri în cugetul inimii lor. I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor şi i-a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a dat afară cu mâinile goale. El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său, amintindu-Şi de îndurarea Sa, aşa cum le spusese strămoşilor noştri, lui Avraam şi seminţei lui, în veci!“
Maria a rămas împreună cu Elisabeta în jur de trei luni şi apoi s-a întors acasă.”
Luca 1:35-56
Îmi este atât de drag momentul acesta care pictează relația dintre Maria și Elisabeta! Citim că sunt rude de sânge și pare că sunt familiare una cu cealaltă. Mă întreb dacă și-au dezvoltat relația în timpul aducerii jertfelor la Templu la Sărbătoarea Paștelui. Sau dacă Maria a fost trimisă la Elisabeta să o ajute la treabă, ea neavând copii, și, astfel, să fie o gură mai puțin de hrănit în propria ei familie. Cuvântul nu ne dă detalii despre tipul relației dintre cele două, însă suntem martore la bucuria întâlnirii: e un moment atât de frumos, de lipsit de comparație, de bucurie reală pentru binecuvântarea Mariei, de respect și purtare de grijă sacră!
Îmi este drag momentul pentru că o înțeleg pe Maria și graba ei de a merge să stea timp de trei luni de zile la Elisabeta – cineva care o înțelegea, care o credea, care nu o judeca, ci, dimpotrivă, se bucura pentru ea și alături de ea. Cine este persoana în prezența căreia te simți liber, nejudecat, în prezența căreia poți să fii tu însuți, poți izbucni în cântece de bucurie sau în plâns dureros?
Îmi este drag momentul și pentru că Elisabeta este atât de înțeleaptă și real bucuroasă pentru tânăra care tocmai a venit să o viziteze, e atât de plină de afirmații de încurajare și laudă, cu o dragoste și bucurie de mamă. Probabil Maria a avut libertatea să izbucnească într-un cântec de bucurie pentru faptul că Dumnezeu a ales-o pe ea să Îl poarte pe Mântuitor pentru că Elisabeta a reacționat atât de frumos și cald față de ea. Nu auzim cântecul Mariei în Nazaret, ci într-un loc al libertății, al spațiului pentru exprimarea inimii, un loc al dragostei care se oferă cu bucurie.
Dar cum a reușit, oare, Elisabeta să nu fie geloasă? Ea a așteptat atâția ani pentru a avea un copil, era o femeie sfântă a lui Dumnezeu, credincioasă Lui de atâția ani – nu putea Dumnezeu să o aleagă pe ea? Și, mai mult, fetița asta care a venit în vizită la ea, cântă despre ea însăși, despre cât e de binecuvântată, nu are nici măcar smerenia sau filtrul de a nu reproduce în fața Elisabetei ceea ce i-a spus îngerul.
Elisabeta are o inimă odihnită. Nu pare nici întreruptă din ceva important, ci e primitoare cu musafira ei. Elisabeta e o femeie care umblă cu Dumnezeu. Pare să aibă privirea fixată asupra ”Domnului ei” pe care îl așteaptă. Elisabeta sărbătorește alături de Maria credincioșia lui Dumnezeu față de poporul ei, inclusiv față de ea. Elisabeta Îl vede pe Dumnezeu la lucru și asta îi înlătură privirea de la ea și nevoile ei. Bucuria Elisabetei și a pruncului din pântecul ei e reală și își are sursa în umblarea la pas cu Duhul Sfânt.
Ia-ți un timp și savurează momentul întâlnirii acestor femei. Citește pasajul cu atenție. Imaginează-ți detaliile. Oare ce făcea Elisabeta când a ajuns Maria? Oare erau oameni în preajmă, observatori sau participanți la acest moment? Cum au fost ei binecuvântați de interacțiunea celor două?
Reflectează acum la persoanele cu care vrei să îți împărtășești viața, la momentele acelea care nu se postează niciunde. Persoane alături de care ai trăit momente atât de speciale încât nu a fost timp sau loc în inimă nici de scoaterea aparatului foto. Fă o listă aici cu aceste persoane. E o listă între tine și Dumnezeu. Acum, ia pe rând lista și mulțumește-I specific pentru fiecare persoană în parte și gândește-te dacă și cum poți să le fii o binecuvântare zilele astea. Fiecare dintre ei e un cadou prețios pentru tine de la Dumnezeu.
Leave A Reply