Îmi amintesc și acum cât de mult îmi doream un frate când am fost mică. Mi-am dorit atât de mult încât, într-o zi, când mama a plecat puțin până la o vecină, am luat borcanul cu zahăr și am împrăștiat zahărul peste tot pe mocheta din colțul meu de joacă – poate, poate se va îndupleca barza să ne aducă și nouă un bebeluș, așa cum mi se spusese când eram tare micuță că vin copiii. Am așteptat aproape opt ani până să am un frate, un bursucel drag și acum peste măsură.
Și, ah, cât am așteptat un soț! Cumva anii aceștia de așteptare, până când Dumnezeu mi l-a adus pe Bogdan, parcă s-au scurs mai greu. Mai conștient. Până la 34 de ani fără o lună, când am pășit plină de emoție spre altar, pentru a deveni prin legământ soția lui Bogdan, am experimentat toată paleta de sentimente legate de singleness-ul meu.
Așteptarea lungă scoate la iveală adâncurile cele mai oneste ale inimii. Așteptarea lungă întinde sufletul. Așteptarea lungă poate aduce secetă și într-o inimă încrezătoare.
Unul dintre personajele Nașterii mai puțin cunoscute e un om care a trăit în așteptare. Numele lui este Simeon. Biblia nu ne spune multe despre el, decât că ducea o viață sfântă și era cu frica lui Dumnezeu, așteptând mângâierea lui Israel și ”Duhul Sfânt era peste el”.
”Şi iată că în Ierusalim era un om pe care-l chema Simeon. Acest om era drept şi evlavios. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îi făcuse cunoscut că nu va vedea moartea înainte de a-L vedea pe Hristosul Domnului. Călăuzit de Duhul, el a venit în Templu. Când părinţii L-au adus înăuntru pe Copilul Isus, ca să împlinească cu privire la El obiceiul Legii (circumcizia băieților când aveau opt zile ca semn al legământului dintre poporul Israel și Dumnezeu), Simeon L-a luat în braţe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: „Acum, Stăpâne, eliberează-l pe robul Tău în pace, după cuvântul Tău, căci ochii mei au văzut mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor o lumină care să slujească celorlalte neamuri drept revelaţie, iar poporului Tău, Israel, drept glorie!“ Luca 2:25-35
Dumnezeu i-a dat har lui Simeon ca așteptarea să îi fie împlinită. Obiectul așteptării sale era Iisus, Mesia, Cel care avea să fie Salvarea lumii! Obiectul așteptării lui Simeon i-a produs Viață!
Adesea ne consumăm în așteptarea unor lucruri mărunte: să primesc ceasul mult dorit, să apară următorul episod al serialului preferat, să mă sune prietenii să îmi povestească despre o anumită situație…Alteori așteptarea e mai grea: dacă ar fi înțelegere și la noi în familie de acest Crăciun, dacă aș fi și eu observat și apreciat la muncă, dacă nu am trăi cu banii de la o lună la alta…
Obiectul așteptării fie ne suge vlaga din oase, fie ne dă viață.
Simeon l-a așteptat pe Iisus, pentru că știa că nici viața individuală, nici cea comunitară nu au sens în afara Lui! A fost plin de bucurie și a izbucnit în cântec de laudă când L-a văzut pe Prunc!
Petrece câteva minute în rugăciune. Care sunt domeniile în care trăiești în așteptare? Spune-I lui Dumnezeu că vrei să îți vorbească. Spune-I că vrei să fii onest. Și nu uita că ești o bucurie pentru Dumnezeu. Nu uita că nu se uită la tine cu dorința de a te prinde cu greșeala în brațe. Nu te așteaptă acuzator…ci te invită spre El, cu brațele deschise. Haide să Îl privești pe Iisus, în timp ce aștepți Crăciunul.
Notează care sunt câteva lucruri pe care le aștepți cu nerăbdare în luna decembrie.
Care sunt câteva lucruri mari, semnificative, pe care le aștepți pentru următorii ani?
Cere-I lui Dumnezeu aceste lucruri în rugăciune onestă. Asemenea unui tată, El se bucură să îți audă dorințele inimii. Se bucură când ești sincer cu El. Lui îi pasă și de dorințele tale mari, cât și de cele mărunte. Scrie rugăciunea ta aici…El o primește…
Încheie acest timp predând orice dorință în Mâna Lui. Spune-i că ai încredere în El, în faptul că, deși îți dorești acele lucruri, ai încredere că El știe ce e cel mai bine pentru tine.
Leave A Reply