Dacă Pruncul Iisus, Mântuitorul, s-ar fi născut în zilele noastre, ce fel de dar I-ai fi adus tu? Te-ai întrebat dacă i-ai aduce ceva nou sau dacă i-ai aduce ceva ce deja ai, dar e foarte prețios pentru tine? Mie îmi place mult să colecționez. Sunt atât de multe lucruri pe care le colecționez, încât aproape orice mi-ai da, se va potrivi undeva. Să renunț la ceva care îmi este drag, chiar dacă nu e valoros din punct de vedere financiar, mi-ar fi greu.
Despre cele trei daruri aduse de magi la iesle s-au scris multe. Într-adevăr, e mult simbol în fiecare dintre ele și, împreună, darul lor e vrednic de oferit unui prinț. Haide să citim textul biblic. Dacă te ajută, ascultă pasajul citit pe o aplicație, închide ochii și pătrunde în atmosferă. E noapte. Se văd stelele pe cer. Magii tocmai au trecut pe la Irod, conducătorul evreilor din acea vreme (o perioadă foarte instabilă din punct de vedere politic, cu presiuni majore de la Imperiul Roman sub a cărui suveranitate erau). Acolo nu au aflat decât că Împăratul anunțat de stea era diferit de cum se așteptau ei. Nu se afla la palat, iar prezența lui nu era cunoscută sau așteptată de nimeni important din zonă.
”Şi iată că steaua pe care o văzuseră în Răsărit a mers înaintea lor până când a ajuns şi s-a oprit deasupra locului unde era Copilul. Ei s-au bucurat nespus de mult la vederea stelei. Când au intrat în casă şi L-au văzut pe Copil împreună cu Maria, mama Lui, s-au prosternat închinându-se înaintea Lui, şi-au deschis cuferele cu comori şi I-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă.” Matei 2:9b-11
În prezența Pruncului, la iesle – tronul lipsit de glorie al unui Împărat diferit, Împăratul-Slujitor – magii își deschid cuferele cu comori și își oferă darul. Probabil că darul lor a făcut posibilă călătoria în Egipt pentru protecția Copilului înainte ca Irod să poruncească negrul genocid. Cu siguranță darul era valoros. Dar mai valoroasă decât darul în sine e inima magilor. La vederea copilului, ei se aruncă cu fața la pământ. Închinarea lor nu este ”demnă”, așa cum definim noi demnitatea. Închinarea proclamă că cel căruia ne închinăm merită orice.
Închinarea ne desprinde privirea de pe noi și o ațintește pe obiectul închinării. Sunt mulțumitoare pentru filmele care portretizează tipul de abandon al demnității în închinare. Când vasalul vine la suveran, se pleacă la pământ. Nici nu îndrăznește să îl privească în ochi. Așteaptă până îi este primită închinarea, smerirea. Dacă a fost acceptată, primește darul de a se ridica în picioare și a se adresa conducătorului. Închinarea e o recunoaștere a unei realități. E ceva asumat. Nerecunoașterea domniei și autorității duce la moarte.
Închinarea înaintea Pruncului duce la viață. Spre deosebire de orice alt Împărat, închinarea înaintea Lui este dătătoare de viață. Viață veșnică. Atunci când venim la iesle, când ne abandonăm voii Pruncului, când acesta devine singura focalizare a inimii noastre, când privirea nu mai e fixată asupra noastră sau asupra altor distrageri, când primim voia lui Dumnezeu pentru noi, cerul coboară ”precum în cer, așa și pe pământ” (Matei 6:10).
Pruncul te invită la ieslea Sa. În prosternare și închinare, în abandon și recunoașterea Domniei Sale vei primi viață. Spune-i, în rugăciune, că îi accepți domnia peste întreaga ta viață.
Rămâi în spirit de rugăciune. Întreabă-L dacă sunt domenii din viața ta peste care El nu este Domn, în care te gândești că e mai bine să ții tu controlul. I-ai predat Lui finanțele tale, posesiunile tale, relațiile tale, dorințele tale, puritatea ta, timpul tău, viitorul tău, familia ta, pasiunile tale, planurile și visurile pentru viitor? Acceptarea domniei Lui peste oricare dintre aceste domenii pare ca o moarte, dar acest abandon al unui control iluzoriu aduce voia Lui bună, plăcută și perfectă peste viața ta.
Mărturisește-I domeniile în care Îl rogi să preia El frâiele și apoi cere-I să fie Domn peste ele. El te asigură că e spre binele tău, că e de partea ta, că e pentru tine, nu împotriva ta. El e cu tine. Chiar aici și acum. Se bucură că te-ai abandonat în mâna Sa, pentru că îți va da pacea Sa. Fie că va fi ușor sau greu drumul tău, când inima ta este în închinare față de El, vei trăi în libertate, speranță și putere, nu ca o persoană blocată și legată. Nu-i așa că e o veste bună asta?
”Prin urmare, vă îndemn fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o închinare duhovnicească din partea voastră! Nu vă conformaţi acestui veac, ci lăsaţi-vă transformaţi prin reînnoirea gândirii voastre, ca să puteţi discerne voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Romani 12:1-2
”Căci acolo unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.” Matei 6:21
”Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!” Ioan 14:27
”Cristos ne-a eliberat ca să fim liberi; rămâneţi deci tari şi nu vă supuneţi din nou jugului sclaviei.” Galateni 5:1
”Dar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, generozitatea, credinţa, blândeţea, înfrânarea. Împotriva unor astfel de lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit firea cu poftele şi dorinţele ei.” Galateni 5:22-24
Leave A Reply