Din momentul în care ne naștem tânjim să fim văzuți.
Fetița aceea din metrou care se ținea strâns de mâma mamei sale avea un zâmbet cald și se uita plină de mândrie la noile ei cizme, cumva dorindu-și ca toată lumea să le vadă și să se bucure de ele la fel de mult ca ea. I-am zâmbit, spunându-i fără cuvinte că o văd pe ea și cizmele ei.
Pruncul Iisus, Dumnezeu întrupat, este cel mai văzut din univers. El e Cel care a modelat universul și i-a dat lumină și formă. Și El, Cel-Mai-Văzut, a coborât să ne spună că și noi suntem văzuți! Că, deși universul este atât de mare și de spectaculos, El ne vede. Că fiecare dintre noi avem valoare. Asta e ceea ce contează! Acest lucru face ca o inimă obosită să bată mai repede. Acest lucru face ca obrajii palizi să roșească de viață. Aceasta ridică capul aplecat, pentru că există demnitate în a fi văzut. Există viață. Există Iubire.
Iar Iubirea a coborât pentru că Dumnezeu ne-a văzut și fiecare dintre noi contăm.
Leave A Reply